(…) am buzele uscate! privesc dar nu privesc! o mie de detalii se succed ritmic ca o respiratie in fata ochilor ce vad dar nu privesc! mainile percep vag caldura sau poate raceala canii de cafea tinuta in palmele facute caus; cladiri se-nalta si dispar in juru-mi odata cu vremurile ce se scurg precum un suvoi de apa, invaluindu-ma nepasator, pierzandu-se in pantecele galaxiei, maine!
Rememorari – V
Publicat de
seradevise 
Multumesc. 😛
Sunt trubadurul unor vremi apuse si de voiti, voiesc si eu sa imi impart cu voi povestile aduse … 🙂
Sa vie vinul fiert cu scortisoara si berea de ghimbir si-o tuica de prune romaneasca, placinte calde din cuptor si-om mai vedea pe inserate ca de va fi, va fi si peste poate …
ce povesti frumoase….. si mister ascuns intre cuvinte….. încîlcit într-un fel ce-ți roade dorul descîlcirii.
Si vreau vin fiert …cu scorțișoară!
povestea ta e mult mai frumoasa, iubirea ce o porti la tine in casa se revarsa ca un izvor de lumina curata si face din voi o familie bogata …
fie dupa dorinta ta si de vom bea, in cani de lut s’ar vrea, un vin fiert cu scortisoara; un gand bun – noroc si sanatate – in inima vom imparti desi vom fi departe si pentru o clipa ne-om aminti, eu de Orry fata-femeie cu vise stele si tu de calatorul ostenit ce l-ai omenit cu inima ta calda …
Bine zis ”in fata ochilor ce vad dar nu privesc!” ca de multe ori asa facem.
In momentul de fata…mainile mele percep vag nu raceala ci caldura canii de cafea 🙂