Rememorari – VI

(…) sa-ti povestesc ceva de vise? cum viata prind si se hranesc, apoi, din tine! cu cat mai daruit te’arati, cu’atat mai mult un vis devine-o noua lume …; o lume-n care poti trai, manca, ura, iubi …! si intr-o zi un personaj in visul tau vei fi; trairea lui, o vei simti in tine! in cate lumi te nasti si poti sa mori? si’apoi sa iti aduci aminte …; a fost un vis? a fost real? sau, poate, doar o amagire …

Rememorari – V

(…) am buzele uscate! privesc dar nu privesc! o mie de detalii se succed ritmic ca o respiratie in fata ochilor ce vad dar nu privesc! mainile percep vag caldura sau poate raceala canii de cafea tinuta in palmele facute caus; cladiri se-nalta si dispar in juru-mi odata cu vremurile ce se scurg precum un suvoi de apa, invaluindu-ma nepasator, pierzandu-se in pantecele galaxiei, maine!

Rememorari – IV

(…) ai vazut un baraj cu coastele strapunse de ape? asa ma simt acum; am fost in podul casei, la cufarul ce-l am si l-am deschis doar dupa multa vreme, abia cand zorii zilei se iteau; e gol! e dureros fiindca stiam …; acum sunt Om! candva am fost un Zburator, poate ultimul, poate nu; oamenii nu sunt zburatori; nu au fost niciodata; dintru inceput darul lor a fost altul! dar sunt visatori si-n vise dorintele lor prind aripi; aripi de vis; porti catre lumi vazute si nevazute, frumoase sau terifiante; imi plac oamenii, ii iubesc asa cum sunt ei, in-launtrul lor, in sufletul lor, in inima lor; aripile nu le mai am; demult timp; de foarte mult timp; era o amintire; doar o amintire impreunata-n vis cu un alt vis; acum sunt Om!

Rememorari – III

(…) de Soare iti spuneam, ca bun prieten mi-este si-mi amintesc d-un inceput, trecut de mult …, mai bine zis cand s-a nascut! Pamantul, inghetat era! o mie de cicluri, de viata, trecura ca o clipa; iar eu stateam visand si asteptand in oul meu de sticla; cand s-a nascut, deja batran era, dar nu cu anii, si intelept, caci neamul lor asa este; privitu-ma din’naltul sau, mirat fiind, ca nu ma stie, de unde sunt si din ce loc, doar neamul cunoscut ii pare din timpuri vechi ce nu se-ntorc; si am vorbit din sara pana-n dimineata, din zori si pana-n spre-nserat, in noptile cu luna plina, in cele cu cer instelat …; pana ce gheata se retrase-ntr-un capat de lume si din pamant incet si cu cutremur ivitus-au coline, dealuri, muntii si tot ce Ziditorul a creat! … am fost fericit, o vreme, eonii desteptau o lume noua si minunata, si n-am mai plecat …

Rememorari – II

(…) demult nu am mai privit catre mine, insingurat fiind si calator in tinuturi straine; arareori mai intalneam pe cineva asemeni mie …; mi-s aripile matuite de praful galbicios al tinuturilor secetoase de la miazazi, iar pe alocuri sunt arse de cenusa fierbinte a vulcanilor ce strajuiesc trecerile din tinuturile reci unde se afla poarta catre ultima lume a dragonilor aurii, inteleptii unei lumi demult uitate si a copacilor cu piersici aurii cu gust de nectar divin si putere mare de vindecare; dar ce spun eu! m-oi fi crezand nebun caci insu-si Soarele, prieten bun, mi-a zis: opreste-te! ce-i cu atata cautare! ce dor nebun, sau ce uitare, te-arunca asa departe-n lumea asta mare!? si n-am raspuns nimic, ci doar plecat-am capul si buzele s-au strans usor in timp ce-n pumni strangeam tarana si-n gura amarul …