Suntem viaţă şi moarte clipă de clipă! nimic să nu luăm în derâdere ori în pripă.

        Un gând purtând al său veşmânt, cu firui împreunat în zid, ultim stindard din vechile ruine, rostea semeţ din când în când:
– din Om s-au născut anotimpurile, din Om s-au născut, din Om.

Anunțuri

despre aripile unui zburător călător …

– aripile sunt un simbol, o încununare a unui început de călătorie alături de alte aripi şi roiuri de stele; sunt şi suntem toţi, pană ori piele, muşchi sau os şi voinţă una adunată din toţi; aşa prind viaţă căutările ce par a fi doar „eu” dar în fapt suntem „toţi”! cei ce se aseamănă în bunătate şi lumină sunt împreună fericiţi în Lumină, iar cei ce se aseamănă în ură şi întunecime sunt pururea dezbinaţi, nefericiţi şi singuri în Întunecime;

încet, încet, din somnul cel adânc, mă întorceam, din vis în vis, din noapte-n zi, acasă …; n-am uitat cine sunt ci doar cum mă cheamă!

Hei! Omule! ţi-ai văzut oare inima cu adevărat? e Soarele galaxiei tale, eşti Tu!

Ieri nu a fost azi, inca! – Fratii corbi

(…) cu greu m-am ridicat din genunchi …; parca respiram apa, iar pe piept pareau adunate pietre si fiecare gura de aer insemna nenumarate ace inrosite infipte in fibrele musculare irigate spasmodic de venele puternic reliefate …; lacrimile se vaporizau pana sa atinga solul galben-roscat si uscat iasca …; undeva, in spatele meu, spre capatul defileului un asfintit straniu vestea  sfarsitul zilei …; lumina nici unei stele nu se vedea in pacla ce se asternu umeda peste contururile nedefinite ce insoteau presupusul drum, candva o albie de rau; am multumit in mine, tacut, inca odat’, Batranului Umbra pentru darurile sale …; orele noptii, sa fi fost cel mult patru, trecura ca un vis cand putina lumina a unei alte zile se strecura timid pe marginea stanga a unei liziere de arbusti teposi, cu frunze alburii, bicromatice; crengile albe, uscate, ale unui copac candva falnic, se intindeau precum degete unei maini deasupra capatului trecatorii …; pe ramura cea mai de jos, doi corbi, unul alb si unul negru, priveau iscoditor spre mine …; abia ajuns in dreptul lor, neluand seama la ei, n-am apucat a ma departa cu-n pas ori doi mai mult de locul lor ca izbucnira indignati caraind si vorbind amestecat, iar la-nceput nimic n-am deslusit din ce-au vorbit …; de necrezut! se adresa din nou cel negru celui alb; de necuprins si jignitor comportament, adauga cel alb aprobator; intors-am privirea, parand mirat, si am rostit un pic afectat – sa-mi fie cu iertare dar n-am vazut prezenta distinsa si-nteleapta a domniilor voastre, prea obosit fiind si insetat si-n ochi inca purtand naluca zilei dogoritoare …, si-am incheiat cu a capului usoara inclinare …; tacura pret de-o clipa, poate doua …; curtenitor pari dupa vorbe si cele spuse au temei, cred ca putem a crede rostirea limbii tale, zise cel alb privind cu-n ochi spre fratele sau …; sa stim ceva am vrea, aceeasi intrebare ne sta pe limba la fiecare – cum ai intrat in canion? de unde vii oare? – raspund cu drag desi imi pare ca-s doua intrebari …; una-i a mea si cealalta de la al meu frate, raspunse cel negru in timp ce-si schimba locul, cumva mai aproape …; de nu am sta in soare, gandesc ca as putea raspunde la mai multe …; sunt ostenit, precum se vede si un loc de popas s-ar cere, iar de m-ati indruma, v-as multumi peste poate pentru marinimia aratata si as imparti cu voi merindele ce am …; caraira aprobator si-si luara zborul zicand – urmeaza-ne! – nu era carare sa duca la locul ascuns si timpul scurs fu jumatate din ora inceputa cand am ajuns; o mica valcea, o oaza verde, racoroasa, cu mici alveole sapate in piatra alba, poroasa, impodobita pestrit, pe alocuri, cu modele din sfaramaturi de minerale, si intr-o latura amenajata era apa, alunecand in fir subtire printr-o fisura a stancii intr-un bol din topaz auriu acoperit cu trei frunze, unite, dintr-un material ce nu il stiu; neobisnuit loc, de ma gandesc la ce-am intalnit pana acum pe cale …; da, carai corbul alb, si unic prin partea asta de tinut, si cunoscut doar de noi…; si continua spunand –  sper ca multumirea ta sa se rasfranga generos asupra noastra, strainule necunoscut; am vazut un soi de vatra, sa fac un foc se poate!? cararira un pic nelinistiti apoi imi confirmara; foloseste lemnele din nisa alaturata, nu scot decat un palid fum …; zis si facut! cu putina-ndemanare, sub ochii lucitori si ageri ai fratilor corbi, am rasfirat fara graba pe lespedea alaturata o jumatate de pita, slana, usturoi si un sfert de cascavea …; un pic mai deoparte lasat-am la vedere, nepasator, un saculet cu gura deschisa din care sa se vada un soi de fructe uscate, visinii la culoare, asemanatoare foarte cu roscovele …; la vederea lor fratii corbi nu se mai putura stapanii si uitandu-se cand la ele cand la mine rostira ce aveau pe limba – de unde ai cele ce vedem in saculetul ’cela!? si am inceput sa zic povestea calatoriei mele cu simplitate impletind atent firul intamplarilor in jurul povestii adevarate de care mai nimic n-am zis dorind sa par in mintea lor, un calator putin ghinionist, un om fara cunoastere inalta, ajuns fara sa vrea in aventura vietii sale …; foarte curios si neobisnuit, raspundeau la unele rastimpuri, cand unul, cand celalalt; … si uite asa urmand cu speranta un tunel din pestera de care va spusei am dat in drumul meu, intr-un ungher plin de praf, parand parasit, de niste lucruri si saculetul ce il vedeti si-al sau continut de care nu am stiinta ce poate fi dar fiind mic si putin greu gandit-am ca ce-i in el se poate manca si l-am luat …; apoi, cand am plecat, am auzit o glasuire manioasa urmata imediat  de un om batran inalt, osos si foarte slab, cu fata trasa, privindu-ma aspru cu stralucirea unor ochi violeti si aruncandu-mi drept in fata acuza – esti un hot netrebnic si o sa te pedepsesc; urmarea a fost ca m-am trezit intr-un vartej magic ce-n scurt timp in defileu m-a aruncat; restul il stiti se pare, doar m-ati vazut cum rataceam cautand sa ies din defileul ce tocmai mi-ati spus ca alta intrare ori iesire n-are decat cararea pe care am ajuns la trecatoare …; adevarat, te-am urmarit …; il stim pe cel ce te-a aruncat in defileu, este Batranul Umbra si nu vrem sa vorbim de el; ai avut noroc ca ai scapat doar cu atat …; am umplut golul tacerii in vremea ce-a urmat impartind bucatele si desfatandu-ne gaturile uscate si insetate cu apa cristalina proaspat adusa din bolul auriu …; marturisim ca asemenea bucate gustoase n-am mai mancat si suntem multumiti de darul tau; e cam tarziu si periculos a mai pleca pe cale la orele de inserare …; ramai aici sa dormi si fi fara grija ca te vom pazi noi cu randul pana la primele ore ale zilei urmatoare …; multumesc mult, am sa spun la toti de nobletea sufletelor domniilor voastre, frati corbi; si-am pus capul rezemat pe-o mana si m-am facut ca adorm increzator in domniile lor …; trecu mai mult de un ceas si in rastimpul asta, cel negru ce a fost plecat se-ntoarse si vorbi cu celalalt, de cele cercetate, fara sa para cumva ingrijorat …; e bine, nici o miscare in zona incredintata noua, doar pe la marginea mlastinei o patrula de ciori ciugulea un peste mal pe jumatate mort …; si continua intreband – doarme adanc strainul? o, daaa, l-am urmarit atent …; fratioare te-am asteptat cu nerabdare, sa sti ca eu as gusta din cele tainuite in saculet …; asemeni frate, de cand le-am vazut nu mi-am putut dezlipi dorirea de ele …; o suta de ierni cred c-au trecut decand n-am mai pus in cioc asemenea delicatese …; uff, de vina e Batranul Umbra si zidul lui de Iarba-pastaie-radacina ce nu poate fi trecut, taiat, ars, otravit, ori strapuns …; pe mine ma doare mai rau tradarea ramurei din neamul nostru, a celor cu ochi de chihlimbar …; facut-au alianta in secret cu Batranul Umbra si soarta izbandei noaste in rau s-a inclinat …; dar sa lasam astea si sa ciugulim din sac …; precum spui, zise celalalt si amandoi fara fereala se-nfruptara din fructe pe saturat …; in ceasul ce urma se facu simtit efectul fructelor mancate si un soi de ameteala le cuprinse trupurile si in final cazura ca morti pe lespedea de langa sac …; m-am ridicat usor si apropiindu-ma le-am luat la fiecare cate o pana, apoi m-am intors si m-am culcat zambind stiind ca peste doua ore se vor trezi si nimic din ce-au patit nu-s vor mai aduce aminte …; trezitu-m-am usor de dimineata si m-am ridicat dar nu inainte de a privi intai printre gene cautand sa-i vad ce fac …; se pare ca ai o dimineata buna strainule, imi zise corbul cel alb; ehe, cu asa tovarasi ca voi as merge pana departe …; acu ca am zis asta, chiar ma gandesc ca am putea merge impreuna o vreme …; ne pare rau dar desi tovarasia ta a fost placuta avem si noi raspunderile noastre asa ca, cu regret, te refuzam …; cumva un sfat aveti in ce directie sa merg oare? da, sa mergi in dreapta din locul unde ne-ai intalnit, apoi fereste-te de mlastini si tine cararea spre stanga ocolit pana la ruinele ce le vei intalni, apoi vreme de un ceas mergand pe langa padure o sa ajungi la marginea tinutului nostru in dreptul unui pod ars peste o albie uscata de rau …; atat iti putem spune …; ramaneti cu bine frati corbi …; aaa, sa nu uit, ingaduiti-mi sa va las voua in dar sacul cu cele dintransul ce-l am din tinutul Batranului Umbra …; multumim! si inca ceva vrem ca sa-ti spunem – sa nu faci popas la ruine, rudele ce le avem acolo nu sunt asemeni noua …; sa ai nopti linistite! asemeni si voua, am zis si am plecat gandindu-ma la indrumarile de ei rostite …

Ieri nu a fost azi, inca! – Batranul Umbra

(…) hei! heeeiiiii! tinere zburator, trezeste-te …; nu-i vreme de dormit …; cu greu am auzit chemarea caci haladuiam adanc in amintirea unui vis, in mareata vale argintata, ce nu mai este, tinut al unui neam de lupi uriasi cu blana albastru-nchis, ce stiu a cuvanta priceput si intelept, prieteni dragi ce m-au primit si ocrotit in vreme de restriste …; deschis-am ochii incet, l-am privit si am gandit – Batranul Umbra! – da, eu sunt, raspunse el; iar eu desi nu am vazut imi place sa cred ca a zambit; ce-ti veni sa vii in anotimpul iernii noastre! nu-ti este vremea ca sa mori acum …; hmmm, doar daca  …, mda, tu cauti sa treci dincolo …; sti bine ca e nebunie …; tinutul surorilor intunecate si a celor ce slujesc lor e mai putred si mai schimbator decat cand ai fost ultima data …; de nu ridicam zidul ce l-ai intalnit iarna ar fi durat o vesnicie …; ai facut un lucru minunat cu harul ce-l ai, batrane intelept! hmm, nu singur, impreuna cu micutii acestia ce asteapta nerabdator sa iasa dar si cu altii ce sunt sau nu mai sunt si deveni duios si bland in a sa rostire, privind spre capsulele ce stateau sa se desfaca …; sti, a fost mare razboi si cei mai multi ramas-au fara nimic si de nici unele n-aveau, iar eu cu putinta ce-am avut legat-am alianta noua intre cei ramasi si desi iernile ne vamuiesc mai mult acum, aici, in adanc, adasta un nou inceput, o primavara a innoirii frumosului ce l-am iubit si l-am dorit …; sa vii de poti in vremea innoirii noastre si te-om primi cum se cuvine dragul meu si vom sta sa povestim si vei uita o vreme glasuirea trista a zburatorului din tine …; auzit-am cu parere de rau ca din ast ciclu cosmic ai putea fi ultimul din neamul tau …; tacerea gandurilor noastre se umplu de sunetele capsulelor vegetale ce se desfaceau, revarsand mii si mii de fapturi marunte de forme diferite, elipsoidale, sfere si stelute, cu trupul acoperit de cili si luminand ca niste licurici, unii in verde altii in portocaliu …; Batranul Umbra rase-n felul lui auzind glasurile lor graind precum zumzaitul de albine …; trebuie sa plecam, sa te scot de aici …; imbraca hainele ce ti-am adus ca-s mai potrivite si bea licoarea asta ca desi nu sti esti vatamat pe dinauntru …; hai iute dupa mine sa-ti arat pe unde poti sa iesi ca de nu treci acu degeaba ai venit …; uite, de aici fa precum ti-am spus! de-ntors nu te vei putea intoarce pe aceasi cale; drum bun zburatorule! izbanda sa fie cu tine …; fereste-te de poti de fratii corbi …; atat am mai putut aude si un vartej m-a luat si aruncat departe intr-un defileu adanc …

Ieri nu a fost azi, inca! – Zile gri

(…) am fost pe taramul umbrelor, nu cele pe care le stiti voi; era atat de frig …; in rastimpuri auzeam pietre tipand scurt chiar inainte de a se sparge-n mii de aschii, zdrobindu-se-n atingere, cazand in raul de nisip, curgand spre locuri fara nume …; lumina din palme se rasfrange palid in forma pasilor desculti pe gresia gri cu vinisoare albe, negre si visinii impletite intr-un joc abstract de-a v-ati ascunselea …; de n-as fi respirat prin piele n-as fi trecut de stanci, de campia cu pietre fiinta si arbusti de piatra …; zidul nu era zid, era un soi de iarba-nalta, foarte-nalta, cu varf ce nu era varf, ramurind impletit nenumarate fire radacini ce impreuna cu altele invecinate teseau un fel de plasa, hranindu-se din ceata deasa ce cobora-ncet din cand in cand, iar rodul sau crestea dospit ascuns adanc in pesteri subterane pulsand usor de ai fi zis ca inima are si luminand slab, uneori verde alteori galbui …; acum am sa dorm putin; si maine este o zi …;

Dorinta

(…) Soarele cobora din rasaritul sau spre apusul zilelor ce rasarisera …; zile de mult uitate se intorceau inapoi …; de douasprezece ori clepsidra din mana lui fu intoarsa si odata cu fiecare fir de nisip ce urca, timpul trecea si el nu mai era cel pe care il cunoscuse ea; o parte din el era Timp, o parte Lumina, o parte Iubire, o parte Pamant, o parte Cer, o parte Cuvant, o parte Spirit si mai erau si alte parti ce nu se vor a fi dezvaluite inca …; de n-ar fi prins-o in ochii lui, cei aurii acum, si-ar fi privit in jos, ar fi vazut ca-n jur se intindea Abisul; nu se temea caci se vedea calatorind, prin ochii aurii, pe nori in forma de corabii inconjurati de fluturi si-n inima doar glasul lui soptea precum un sursur de izvor si visul ei era frumos si era bine ..; ajunsi in locul potrivit el spuse: alege un singur lucru pe care vrei sa-l schimbi, atata pot ca sa-ti ofer, deci cumpaneste bine; si ce va fi pe urma cu mine, cu tine? intreba ea; va fi precum ti-am spus, vei schimba ceva-n trecut, prezentul diferit va fi dar nu cu mult, ma vei uita si nu-ti vei aminti nimic din cele ce au fost …; sfarsitul celor spuse ea insa nu-l mai auzi caci incantata deja alese ce sa schimbe …; in inima dorirea o rosti si se-mplini …