Bună dimineaţa Soare!

– din lucruri mărunte e viaţa clădită şi ştiu că ochiul tău poate să le cuprindă …;
– eu, dimineaţa, strig: Bună dimineaţa Soare, prieten drag, bună dimineaţa! apoi zâmbesc şi tac şi ritmul zilei mă cuprinde …
– te-aş lua de mână ca să vezi cum poţi să te înalţi din trup privind spre Cer; Pământul va cuprinde ale tale picioare cu mâinile sale …; ne vom îmbrăca în nori de vrei şi-ti pare că n-ai haine …; iar ziua Soarele ne va cuprinde în privirea sa şi trupurile noastre în lumină scăldate vor straluci ca o mie de astre; te vei speria, vei strânge mana mea, te voi cuprinde-n braţe şi-n suflet liniştea se va aşterne …; de nopti nu iţi voi spune că nu-s toate la fel de bune …; dar dimineţile pot fi căci roua norilor pe trupul tău va fi şi te va răcori, îţi vei aminti şi vei zâmbi cu bucurie mare …

tu eşti o stea! o stea visătoare ce-n trup a căutat un sens şi-l va mai căuta în zilele ce-şi cern etern al lor nisip împrumutat de Timp …

atât de multe vrem şi cerem uitând să fim fericiţi cu “puţinul”, ce umple o lume, iubind!

(…) când aşteptările, legate de cer cu panglici roşii, se-ntorc din drumul lor, peste lume se aştern ca picături de ploaie, sau raze de soare, ori curg din privirile unei luni ascunse-n noapte; şi nu se întorc pentru noi … şi asta doare; pământul cu ale sale odrasle le soarbe în tăcute şoapte, iar rostul lor preschimbat în cele ale firii este; şi rod nu au ci se aseamănă adeseori cu florile aduse-n casă şi vrem a le păstra în vază …

încet, încet, din somnul cel adânc, mă întorceam, din vis în vis, din noapte-n zi, acasă …; n-am uitat cine sunt ci doar cum mă cheamă!

Hei! Omule! ţi-ai văzut oare inima cu adevărat? e Soarele galaxiei tale, eşti Tu!

O pata de culoare …

(…) o singura pata de culoare, trenul; in jur, alb; tacere intensa; sunt coplesit …; imi acopar urechile cu palmele; bataile inimii ca niste mici tobosari imi colinda-n timpane; singur; singur intr-un tren cu cinspe vagoane; soarele atinge cu degete subtiri varfurile padurii; curand, noaptea o sa cuprinda totul! cu buze reci v-a da sarutul cald al mortii …! zambesc! nu am sa-i fac pe plac! o sa plec spre padure! sar! … scartaitul bocancilor seamana cu chitaitul soriceilor prinsi intr-o vara, in vie; soricei saritori; unul l-am tinut in palma; era nostim; m-a muscat si o-njuratura mi-a iesit suierat pe buze; l-am pedepsit; i-am picurat must pe botic si i-am dat drumul; un soricel beat! imi pare rau! l-am chinuit; o rautate copilareasca; rece si imatur; … hmm, sa tot fie opspe ani! parca a fost ieri! o adiere de vant imi atinge taios fata; respir greu; ma uit in spate spre tren; inca se mai vede; fantomatic; … gandurile mi se opresc; fiori reci urca si coboara pe spinare; lupii! nu unul, nu doi, …; pasi tacuti, ochii scanteind, guri intredeschise, flamande …; o saritura, arcuire in tonuri gri, peste albul stins al zapezii; … pot vedea primele stele! maraituri usoare, un pic de vanzoleala si amurgul lasa loc noptii! in jur, o pata de culoare …