ah, lacrimă!

(…) în cuibul înserării, din afară, al umbrei trup mi-am adunat; cu braţele cuprinsu-mi-am genunchii şi n-am simţit nici frig, nici cald …; doar vântul adunat prin buzunare, din fire neavând astâmpăr, trezindu-mă din starea gânditoare, ceru să zburde prin grădină …; printre fuioarele de nori, cătând la osia Cerului ce-nvârte lumi, zărit-am luna, cu chip întreg, urcând roată nestrămutata cale; ţine-mi, te rog, în argintiul feţei tale peniţa-mi înmuiată! rostiră ale mele buze nemişcate; de-aş fi putut măcar să scriu …, dar vârfu-i doar aerul înţeapă, punctat precum un ac, în bolta înstelată …; ah, lacrimă! dorit-am să te ştiu uitată …; şi te-ai întors! atât de fierbinte, atât de curată …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

10 gânduri despre „ah, lacrimă!”

    1. nu! pentru momentul exprimat mai sus, în cuvinte puţine şi sărace, nu există cuprindere în limbajul folosit de oamenii vremurilor de acum; ceea ce pare paradox în fapt nu este, iar coincidenţa nu-i o întâmplare …; fereastră sufletului meu îmi sunt ochii şi nu numai …; îmi strigă uneori strămoşii în vene, în piept se strâng tăceri-amintiri şi-n minte-mi răsar noi stele …, călăuză şi hărţi în drumurile mele …; şi-n toate se amestecă un dor-tristeţe-durere din cele vechi, din cele de azi, dar şi bucuria zilei de mâine …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s