încet, încet, din somnul cel adânc, mă întorceam, din vis în vis, din noapte-n zi, acasă …; n-am uitat cine sunt ci doar cum mă cheamă!

Hei! Omule! ţi-ai văzut oare inima cu adevărat? e Soarele galaxiei tale, eşti Tu!

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

6 gânduri despre „încet, încet, din somnul cel adânc, mă întorceam, din vis în vis, din noapte-n zi, acasă …; n-am uitat cine sunt ci doar cum mă cheamă!”

  1. dar umbra? ştii oare că umbra aceea pulsând e coborâtă din visul tău cel mai adânc numai şi numai ca să te ademenească? şi tu… umblătorule printre stele, cât de frumos eşti în centrul fiinţei tale, acolo unde căprioare mai caută sub zăpezi…lumina.

  2. Când ai venit, contemporan cu mine :), ți-au dat un nume, ca și mie… putem avea amândoi un singur nume, și așa și este. Din visul de peste noapte m-am trezit… știam că e un vis, nimic deosebit, Din somnul de peste zi m-am trezit… bucurie continuă, mi-am amintit că totul e deosebit 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s