Ieri nu a fost azi, inca! – Fratii corbi

(…) cu greu m-am ridicat din genunchi …; parca respiram apa, iar pe piept pareau adunate pietre si fiecare gura de aer insemna nenumarate ace inrosite infipte in fibrele musculare irigate spasmodic de venele puternic reliefate …; lacrimile se vaporizau pana sa atinga solul galben-roscat si uscat iasca …; undeva, in spatele meu, spre capatul defileului un asfintit straniu vestea  sfarsitul zilei …; lumina nici unei stele nu se vedea in pacla ce se asternu umeda peste contururile nedefinite ce insoteau presupusul drum, candva o albie de rau; am multumit in mine, tacut, inca odat’, Batranului Umbra pentru darurile sale …; orele noptii, sa fi fost cel mult patru, trecura ca un vis cand putina lumina a unei alte zile se strecura timid pe marginea stanga a unei liziere de arbusti teposi, cu frunze alburii, bicromatice; crengile albe, uscate, ale unui copac candva falnic, se intindeau precum degete unei maini deasupra capatului trecatorii …; pe ramura cea mai de jos, doi corbi, unul alb si unul negru, priveau iscoditor spre mine …; abia ajuns in dreptul lor, neluand seama la ei, n-am apucat a ma departa cu-n pas ori doi mai mult de locul lor ca izbucnira indignati caraind si vorbind amestecat, iar la-nceput nimic n-am deslusit din ce-au vorbit …; de necrezut! se adresa din nou cel negru celui alb; de necuprins si jignitor comportament, adauga cel alb aprobator; intors-am privirea, parand mirat, si am rostit un pic afectat – sa-mi fie cu iertare dar n-am vazut prezenta distinsa si-nteleapta a domniilor voastre, prea obosit fiind si insetat si-n ochi inca purtand naluca zilei dogoritoare …, si-am incheiat cu a capului usoara inclinare …; tacura pret de-o clipa, poate doua …; curtenitor pari dupa vorbe si cele spuse au temei, cred ca putem a crede rostirea limbii tale, zise cel alb privind cu-n ochi spre fratele sau …; sa stim ceva am vrea, aceeasi intrebare ne sta pe limba la fiecare – cum ai intrat in canion? de unde vii oare? – raspund cu drag desi imi pare ca-s doua intrebari …; una-i a mea si cealalta de la al meu frate, raspunse cel negru in timp ce-si schimba locul, cumva mai aproape …; de nu am sta in soare, gandesc ca as putea raspunde la mai multe …; sunt ostenit, precum se vede si un loc de popas s-ar cere, iar de m-ati indruma, v-as multumi peste poate pentru marinimia aratata si as imparti cu voi merindele ce am …; caraira aprobator si-si luara zborul zicand – urmeaza-ne! – nu era carare sa duca la locul ascuns si timpul scurs fu jumatate din ora inceputa cand am ajuns; o mica valcea, o oaza verde, racoroasa, cu mici alveole sapate in piatra alba, poroasa, impodobita pestrit, pe alocuri, cu modele din sfaramaturi de minerale, si intr-o latura amenajata era apa, alunecand in fir subtire printr-o fisura a stancii intr-un bol din topaz auriu acoperit cu trei frunze, unite, dintr-un material ce nu il stiu; neobisnuit loc, de ma gandesc la ce-am intalnit pana acum pe cale …; da, carai corbul alb, si unic prin partea asta de tinut, si cunoscut doar de noi…; si continua spunand –  sper ca multumirea ta sa se rasfranga generos asupra noastra, strainule necunoscut; am vazut un soi de vatra, sa fac un foc se poate!? cararira un pic nelinistiti apoi imi confirmara; foloseste lemnele din nisa alaturata, nu scot decat un palid fum …; zis si facut! cu putina-ndemanare, sub ochii lucitori si ageri ai fratilor corbi, am rasfirat fara graba pe lespedea alaturata o jumatate de pita, slana, usturoi si un sfert de cascavea …; un pic mai deoparte lasat-am la vedere, nepasator, un saculet cu gura deschisa din care sa se vada un soi de fructe uscate, visinii la culoare, asemanatoare foarte cu roscovele …; la vederea lor fratii corbi nu se mai putura stapanii si uitandu-se cand la ele cand la mine rostira ce aveau pe limba – de unde ai cele ce vedem in saculetul ’cela!? si am inceput sa zic povestea calatoriei mele cu simplitate impletind atent firul intamplarilor in jurul povestii adevarate de care mai nimic n-am zis dorind sa par in mintea lor, un calator putin ghinionist, un om fara cunoastere inalta, ajuns fara sa vrea in aventura vietii sale …; foarte curios si neobisnuit, raspundeau la unele rastimpuri, cand unul, cand celalalt; … si uite asa urmand cu speranta un tunel din pestera de care va spusei am dat in drumul meu, intr-un ungher plin de praf, parand parasit, de niste lucruri si saculetul ce il vedeti si-al sau continut de care nu am stiinta ce poate fi dar fiind mic si putin greu gandit-am ca ce-i in el se poate manca si l-am luat …; apoi, cand am plecat, am auzit o glasuire manioasa urmata imediat  de un om batran inalt, osos si foarte slab, cu fata trasa, privindu-ma aspru cu stralucirea unor ochi violeti si aruncandu-mi drept in fata acuza – esti un hot netrebnic si o sa te pedepsesc; urmarea a fost ca m-am trezit intr-un vartej magic ce-n scurt timp in defileu m-a aruncat; restul il stiti se pare, doar m-ati vazut cum rataceam cautand sa ies din defileul ce tocmai mi-ati spus ca alta intrare ori iesire n-are decat cararea pe care am ajuns la trecatoare …; adevarat, te-am urmarit …; il stim pe cel ce te-a aruncat in defileu, este Batranul Umbra si nu vrem sa vorbim de el; ai avut noroc ca ai scapat doar cu atat …; am umplut golul tacerii in vremea ce-a urmat impartind bucatele si desfatandu-ne gaturile uscate si insetate cu apa cristalina proaspat adusa din bolul auriu …; marturisim ca asemenea bucate gustoase n-am mai mancat si suntem multumiti de darul tau; e cam tarziu si periculos a mai pleca pe cale la orele de inserare …; ramai aici sa dormi si fi fara grija ca te vom pazi noi cu randul pana la primele ore ale zilei urmatoare …; multumesc mult, am sa spun la toti de nobletea sufletelor domniilor voastre, frati corbi; si-am pus capul rezemat pe-o mana si m-am facut ca adorm increzator in domniile lor …; trecu mai mult de un ceas si in rastimpul asta, cel negru ce a fost plecat se-ntoarse si vorbi cu celalalt, de cele cercetate, fara sa para cumva ingrijorat …; e bine, nici o miscare in zona incredintata noua, doar pe la marginea mlastinei o patrula de ciori ciugulea un peste mal pe jumatate mort …; si continua intreband – doarme adanc strainul? o, daaa, l-am urmarit atent …; fratioare te-am asteptat cu nerabdare, sa sti ca eu as gusta din cele tainuite in saculet …; asemeni frate, de cand le-am vazut nu mi-am putut dezlipi dorirea de ele …; o suta de ierni cred c-au trecut decand n-am mai pus in cioc asemenea delicatese …; uff, de vina e Batranul Umbra si zidul lui de Iarba-pastaie-radacina ce nu poate fi trecut, taiat, ars, otravit, ori strapuns …; pe mine ma doare mai rau tradarea ramurei din neamul nostru, a celor cu ochi de chihlimbar …; facut-au alianta in secret cu Batranul Umbra si soarta izbandei noaste in rau s-a inclinat …; dar sa lasam astea si sa ciugulim din sac …; precum spui, zise celalalt si amandoi fara fereala se-nfruptara din fructe pe saturat …; in ceasul ce urma se facu simtit efectul fructelor mancate si un soi de ameteala le cuprinse trupurile si in final cazura ca morti pe lespedea de langa sac …; m-am ridicat usor si apropiindu-ma le-am luat la fiecare cate o pana, apoi m-am intors si m-am culcat zambind stiind ca peste doua ore se vor trezi si nimic din ce-au patit nu-s vor mai aduce aminte …; trezitu-m-am usor de dimineata si m-am ridicat dar nu inainte de a privi intai printre gene cautand sa-i vad ce fac …; se pare ca ai o dimineata buna strainule, imi zise corbul cel alb; ehe, cu asa tovarasi ca voi as merge pana departe …; acu ca am zis asta, chiar ma gandesc ca am putea merge impreuna o vreme …; ne pare rau dar desi tovarasia ta a fost placuta avem si noi raspunderile noastre asa ca, cu regret, te refuzam …; cumva un sfat aveti in ce directie sa merg oare? da, sa mergi in dreapta din locul unde ne-ai intalnit, apoi fereste-te de mlastini si tine cararea spre stanga ocolit pana la ruinele ce le vei intalni, apoi vreme de un ceas mergand pe langa padure o sa ajungi la marginea tinutului nostru in dreptul unui pod ars peste o albie uscata de rau …; atat iti putem spune …; ramaneti cu bine frati corbi …; aaa, sa nu uit, ingaduiti-mi sa va las voua in dar sacul cu cele dintransul ce-l am din tinutul Batranului Umbra …; multumim! si inca ceva vrem ca sa-ti spunem – sa nu faci popas la ruine, rudele ce le avem acolo nu sunt asemeni noua …; sa ai nopti linistite! asemeni si voua, am zis si am plecat gandindu-ma la indrumarile de ei rostite …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

17 gânduri despre „Ieri nu a fost azi, inca! – Fratii corbi”

    1. nu-ti pot raspunde acum, mai ai rabdare si cand or curge apele-n fagasul lor se prea poate sa vi si tu odata cu ele spre locul unde ma indrept eu …
      sau poate-n fila urmatoare ce se vrea a scrie un indiciu oarecare voi lasa pierdut pe cale printre litere-cuvinte …

    1. 🙂 uff, ar trebui sa sti ca vreau sa spun toata povestea …; o port cu mine …; si sper sa o fac cat mai curand dupa ce ma eliberez de anumite preocupari …

    1. e dragut sa spui asta, multumesc, dar e mult spus talent …; vrei sa rosesc!? 🙂 sunt doar un pic mai atent la unele detalii decat altii si mai indemanatic in aranjarea unor imagini si cuvinte …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s