Rememorari – III

(…) de Soare iti spuneam, ca bun prieten mi-este si-mi amintesc d-un inceput, trecut de mult …, mai bine zis cand s-a nascut! Pamantul, inghetat era! o mie de cicluri, de viata, trecura ca o clipa; iar eu stateam visand si asteptand in oul meu de sticla; cand s-a nascut, deja batran era, dar nu cu anii, si intelept, caci neamul lor asa este; privitu-ma din’naltul sau, mirat fiind, ca nu ma stie, de unde sunt si din ce loc, doar neamul cunoscut ii pare din timpuri vechi ce nu se-ntorc; si am vorbit din sara pana-n dimineata, din zori si pana-n spre-nserat, in noptile cu luna plina, in cele cu cer instelat …; pana ce gheata se retrase-ntr-un capat de lume si din pamant incet si cu cutremur ivitus-au coline, dealuri, muntii si tot ce Ziditorul a creat! … am fost fericit, o vreme, eonii desteptau o lume noua si minunata, si n-am mai plecat …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

5 gânduri despre „Rememorari – III”

    1. 🙂 inca astept sa poti vedea, iesind din mecanica proprie, propria mecanica interferand cu Timpul in timp ce se hraneste cu valorile unui perpetuum mobile mai necuprins decat necuprinderea apei primordiale …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s