Rememorari – II

(…) demult nu am mai privit catre mine, insingurat fiind si calator in tinuturi straine; arareori mai intalneam pe cineva asemeni mie …; mi-s aripile matuite de praful galbicios al tinuturilor secetoase de la miazazi, iar pe alocuri sunt arse de cenusa fierbinte a vulcanilor ce strajuiesc trecerile din tinuturile reci unde se afla poarta catre ultima lume a dragonilor aurii, inteleptii unei lumi demult uitate si a copacilor cu piersici aurii cu gust de nectar divin si putere mare de vindecare; dar ce spun eu! m-oi fi crezand nebun caci insu-si Soarele, prieten bun, mi-a zis: opreste-te! ce-i cu atata cautare! ce dor nebun, sau ce uitare, te-arunca asa departe-n lumea asta mare!? si n-am raspuns nimic, ci doar plecat-am capul si buzele s-au strans usor in timp ce-n pumni strangeam tarana si-n gura amarul …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

6 gânduri despre „Rememorari – II”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s