Copil fiind spre cer priveam …

(…) credeam ca Timpul se masoara-n clipe, Nisipul insa mi-a spus: nu! credeam ca stelele sunt felinare aprinse, cu foc mestesugit de faurarii cei de sus, Abisul insa mi-a spus: nu! credeam ca-n intuneric lumina nu exista, Lumina insa mi-a spus: nu! tu esti copil nascut de Stele, credinta ta in veci nu piere, e limba ce-ai vorbit din inceput si-n vremuri potrivite intors vei fi de unde te-ai nascut! asa mi-a spus Intaiul nascut cel dintru Inceput.

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

12 gânduri despre „Copil fiind spre cer priveam …”

      1. Corect! dar as vrea sa nu te opresti doar la nivelul unei deductii …
        – un copil ar putea bea ceai dintr-o ceasca goala!
        – tu poti!?

      2. La copil este joaca de-a adultul. Cel mare are alte jocuri, mult mai multe. Asta nu înseamnă că nu poate deveni oricând copil
        Pe când copilul, nu poate deveni oricând adult (în toată regula).

      3. nu mi-ai raspuns la intrebare! 🙂

        nu-mi pui intrebarile potrivite, nu iti pot raspunde; inseamna ca nu esti interesata de anumite aspecte …; poate n-a venit timpul!

        o zi minunata! 🙂

  1. 🙂 nu am inca un raspuns …; poate il vei gasi chiar tu …

    Am gasit Cerul! si intr-o zi m-am oglindit in el …; de atunci stiu ca si in mine se afla un Cer …
    Acum privesc Lumina ce creste in toate, un fluviu cosmic cu miriade de paraie venind de undeva, de departe, de foarte departe …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s