La inceput de toamna …

(…) poienita ma astepta …; in freamat de frunze si iarba-nsetata, in zumzet si fosnet, o lume-ntreaga, grabita se pare, ca sa culeaga  nectarul ultimelor zile cu tenta de vara …; intinsu’m-am peste poporul iarba, cu ochii larg deschisi spre cer si-n ei lasat-am sa coboare rauri din Soare, pana ce linistea s-a culcusit in piept ; topitu’m-am atunci d-un dor stravechi intr-o tacere plina de cuvinte-soapte …; pamantu-n sine m-a primit …; lumina-apa acum eram …; prin radacini spre soare nazuiam …; copacii-n palme-crengi m-au ridicat, jucatu’s-au cu mine, spre cer ma aruncau, iar eu ca un copil, razand, strigam: mai vreau, mai vreau …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

2 gânduri despre „La inceput de toamna …”

  1. Mai vreau, mai vreau si eu! 🙂
    Cat de mult mi-au placut cuvintele: ”copacii-n palme-crengi” Cand eram mica, mereu imi inchipuiam ca orice copac are maini- crengile, iar copacul te poate imbratisa si strange tare, tare! Fain postul!

    1. copil fiind vedeai mai mult decat cuprind si-nteleg adultii din tot ce-i inconjoara …; saraca e lumea lor si-ar fi pustie de nu ar fi micutii prunci si-a lor copilarie …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s