Irina

(…) doua zile la rand, ochii ei albastri, ca cerul curat al primaverii, l-au urmarit tacut si cu dragoste; o dragoste disperata, setoasa de prezenta lui; viata se strangea usor in ea, lasand pustii zone intregi din corp, zone pe care moartea venise deja sa le insemneze …; totul se sfarsi doua zile mai tarziu in sunetul bulgarilor de pamant ce umpleau grabiti groapa …; lacrimile il atinsera pe mana …; le simti reci, iar umezeala lor ii trezi fiori …; inserarea il intampina pe alei strajuite de castani; sufletul sau se cuibari grabit in faldurile noptii …; nu auzi strigatul …; lovitura rasuna sec …; ochiul galben al felinarului  palpaia intermitent; urmele franelor, doua dungi paralele negre, pe albul imaculat al zapezii …; nu simtea nimic! poate doar fulgii mari de nea, argintii, ce il acopereau incet cu o mantie alba, pufoasa …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s