Podisul negru

(…) norii se rostogoleau ca un tavalug imens, val dupa val, acoperind totul in cale …; aerul, irespirabil, de un galben cenusiu, umed si lipicios, un paianjen cu mii de brate si guri, tesandu-si plasa in juru-mi …; strigatul, izbucni dureros, din toate spaimele, din pragul mortii, un urlet, un ecou lovind inutil in peretii moi, cetosi …; ochii ei, sclipiri de onix, se revarsau asupra-mi, cu ropot bland, in lacrimile unei ploi de vara …; in spatele ei, podisul …

Anunțuri

Publicat de

Cristian

- sunt şi nu sunt: un om, o stea, un zburător, o cale …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s